In partea de nord a incintei se afla biserica voievodala „Inaltarea Domnului”, ctitorita de Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant intre anii 1485-1497, deoarece biserica domnitorului Petru Musat (1375-1391), a fost grav avariata din cauza cutremurului din 1471. Intrucat aceasta biserica a fost printre ultimile ctitorii, marele voievod a dorit ca sa fie cea mai monumentala biserica atat din punct de vedere artistic, arhitectural, cat si ca dimensiuni.

Dupa un pridvor inchis se intra printr-un portal impozant in pronaos, apoi in camera mormintelor, dupa care se deschide intrarea in naos cu absidele din partea de sud si de nord. Intre camera mormintelor si naos pana in secolul al XIX-lea a existat un zid din piatra pe care era pictat si portretul votiv al ctitorului cu familia sa. Pentru largirea spatiului interior al bisericii, dupa incendiul din 1862, a fost demolat peretele si a fost inlocuit cu o arcada, iar din aceasta cauza s-a pierdut si tabloul votiv al ctitorului.

Altarul este despartit de naos prin catapeteasma executata in anul 1864, fiind scluptata in lemn de par si tisa suflata in aur, iar in anul 1997, a fost restaurata si vernisata de pictor Dana Postolache. Pictura din biserica a fost realizata in fresca: Sf. Altar, naos si camera mormintelor in timpul Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant. Iar intre anii 1991-2004, pictura stefaniana a fost restaurata de d-na Teodora Ianculescu din Bucuresti, in afara de turnul naosului care urmeaza sa fie restaurat. Totodata se fac si lucrari de consolidare a naosului si Sfantului Altar.
Pictura din pronaos si pridvor a fost realizata in timpul domnitorului Petru Rares, reprezentand calendarul ortodox pe cele 12 luni si cele 7 Sinoade Ecumenice.

In camera mormintelor in parte de sud este mormantul Sf. Cuvios Paisie Velicikovscki (15 nov. 1794), iar in partea de nord intr-o firida in zid este mormantul voievodului Stefan al II-lea, care a fost decapitat in iulie 1447. In pronaos au fost inmormantati mai multi vietuitori dintre ierarhi, ieromonahi si monahi, cat si vestitul caligrav si miniaturist Gavriil Uric (1449). Cat priveste pridvorul, el este pavimentat cu mai multe pietre de mormant, dintre care unele au fost aduse din pronaos, iar altele au fost aici: Parcalabul de Neamt Micota (1495); Mitropolitul Teoctist, care a sfintit biserica (1528); Sofronie Miclescu, Mitropolit al Moldovei (1861); Calinic Miclescu – Mitropolit Primat al Bisericii Ortodoxe Romane (1886) etc.

In felul acest a prins viata biserica „Inaltarea Domnului”,....Cel mai interesant si mai reprezentant monument al arhitecturii vremii, atat ca plan si structura interioara, cat si ca mod de decorare a fatadelor ”,....Edificiul la care au fost fructificate toate experientele anterioare ale arhitecturii din Moldova. Naosului de triconc cu turla inaltata deasupra sistemului de arce etajate ii este alaturata pe latura de vest o camera a mormintelor care se interpune intre naos si incaperea pronaosului; pronaosul boltit cu doua calote semisferice preia in forme monumentale compozitia de la Borzesti, iar catre vest edificiul este incheiat cu un pridvor inchis. Decorul fatadelor de la Neamt se impune prin varietatea si bogatia arhitecturala, dar mai ales prin savanta lor organizare, astfel ca nici un moment nu lasa impresia de excesiva incarcare, dimpotriva: de echilibru si armonie ”.

Prin arhitectura eclesiastica din vremea Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant, biserica Manastirii Neamt, marcheaza apogeul... „Iar prin policromia fatadelor”... arhitectura bisericeasca din Moldova a dobandit o fizionomie cu totul aparte, originala si perfect adaptata ambiantei .

Biserica „Inaltarea Domnului” confirma intrarea arhitecturii locale in maturitate, realizarea imbinarii stilului bizantin cu stilul gotic, intr-o sinteza stralucita ce avea sa capete si nume propriu – „stilul epocii lui Stefan cel Mare”. Biserica este ornamentata la exterior cu ceramica si caramida smaltuita aplicate pe fatade, iar in ocnitele de sub cornisa mai sunt fragmente de pictura, care dau o nota de frumusete a acestei bijuterii arhitecturale. In partea de sud a Sf. Altar, in anul 1549, voievodul Ilias al II-lea (1546-1551), a anexat o constructie cu parter si etaj pentru pastrarea obiectelor pretioase, numita Eclesiarhie.

In exterior, desupra usii la intrare se afla pisania cu text slav care in traducere arata timpul cand s-a finalizat lucrarile bisericii „Inaltarea Domnului”, dar si o invocare de mare senibilitate spirituala: :

„Doamne Iisuse Hristoase primeste acest hram care s-a zidit cu ajutorul Tau, intru slava si cinstea Sfintei si slavitei de la pamant la cer Inaltare a Ta si Tu, Stapane, acopera-ne cu mila Ta de acum si pana in veac!”

„Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, Io Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu, Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a binevoit si a inceput si a zidit acest hram, pentru rugaciunea sa si a doamnei sale Maria si a fiului sau Bogdan si a celorlalti fii ai sai si s-a savarsit la anul 7005, iar al domniei sale anul patruzeci si cel dintai curgator, luna lui noiembrie 14 (1497)”...

Privita in ansamblu, monumentala biserica „Inaltarea Domnului”, apare in toata splendoarea ei ca o interesanta sinteza artistica – pronaos, naos, absida – cu incaperi noi, pridvor si gropnita si prin imbogatirea planului conduc la concluzia ca arhitectul – constructor al bisericii, a fost un mare si neintrecut specialist din timpul domniei marelui voievod .

 
 
Manastirea Secu Manastirea Sihastria
Cre?tinism Ortodox.ru. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet