Istoricul Schitului Vovidenia in existenta sa ne duce pana in secolele XV-XVI, iar in secolul al XVII-lea sa fie cunoscut cu numele de „Slatioru”, dupa paraiasul care vine din padure.
Schitul de la inceput a fost un loc al pustnicilor, a celor iubitori de liniste si care cu binecuvantare, se retrageau din Manastirea mare pentru mai multa interiorizare in rugaciunea inimii.
Istoricul Schitului Vovidenia in existenta sa ne duce pana in secolele XV-XVI, iar in secolul al XVII-lea sa fie cunoscut cu numele de „Slatioru”, dupa paraiasul care vine din padure.
Schitul de la inceput a fost un loc al pustnicilor, a celor iubitori de liniste si care cu binecuvantare, se retrageau din Manastirea mare pentru mai multa interiorizare in rugaciunea inimii.
Pe la sfarsitul secolului al XVII-lea, familia banului Gosan, a ctitorit o biserica cu hramul „Sf. Spiridon”, iar in anul 1749, Episcopul Ioanichie al Romanului a construit o alta biserica de lemn cu hramul Vovidenia „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului” care a fost sfintita de hramul bisericii 21 noiembrie acelasi an– de insusi ctitorul ei, Episcopul Ioanichie . Noua ctitorie vladiceasca a fost dotata cu carti, vesminte, obiecte de cult, terenuri, case etc. In anul 1754, printre ctitorii ei se numara si voievodul de atunci – Constantin Racovita .
In anul 1849, in timpul staretului Neonil s-a inceput constructia unei noi biserici „cu fatade neoclasice ”, cu cinci turle, dintre care patru pe parti si una centrala spatioasa si cu multa lumina.
Lucrarile au fost terminate in anul 1857, in timpul staretului Gherasim Miron si a fost sfintita la 28 septembrie acelasi an de arhiereul Marchian Folescu , dupa cum arata si pisania.
La anul 1790, s-au facut tot de lemn de banul Aftanasie Gosan alta biserica si i-a pus hramul Sf. Ierarh Spiridon. In anul 1849 domnind Grigore Alexandru Ghica, Mitropolit D. D. Sofronie Miclescu cu metania din Manastirea Secu si staretul Chir Neonil, incepandu-se a se zidi de piatra cu ajutorul parintilor din sobor , pusi in pomelnicul bisericii.
Biserica de la Vovidenia este o constructie de plan treflat iar catapeteasma este de la biserica lui Ioanichie si a fost executata de unul dintre calugarii din manastire. La aceasta biserica s-au pastrat amandoua hramurile: Intrarea in Biserica 21 noiembrie si Sf. Spiridon (12 decembrie). Un pomelnic ctitoricesc arata ca principalul ctitor la constructia acestei biserici a fost ieromonahul Ghenadie Placa (+1866) si alti facatori de bine .
Schitul Vovidenia numit „Altarul din Poiana Linistii ”, a fost locul de intalnire si de traire duhovniceasca, atat a celor din Lavra, cat si a celor care au venit direct la acest schit.
In anul 1837, schitul numara 51 de vietuitori, iar majoritatea erau de origine transilvaneana . In secolul al XX-lea viata monahala si-a continuat traditia, iar in timpul egumenului Nifon Corduneanu (1953), s-a construit un paraclis cu hramul „Sf. Imparati Constantin si Elena” care a fost sfintit de Mitropolitul Moldovei si Sucevei, Sebastian Rusan, iar ulterior acesta s-a demolat din cauza locului necorespunzator.
In timpul egumenului Nazarie Chirila, schitul a cunoscut o noua perioada de inflorire, construindu-se trei corpuri de cladiri si s-a pictat interiorul bisericii mari in „tempera” .
In una din cladirile pe care le-a construit egumenul Nazarie Chirila, a fost amenajat si un paraclis tot cu hramul „Sf. Imparati Constantin si Elena” si impodobit cu picture.
In timpul egumenului Protos. Clement Schipor, intre anii 1998-1999, s-a construit un nou corp de chilii cu parter si etaj, avand o bucatarie si trapeza, iar in anul 2001, s-a consolidat „egumenia” si s-a adaugat un etaj pentru a avea mai mult spatiu.
Langa Schitul Vovidenia se afla si „Casa Memoriala Visarion Puiu si Muzeul Mihail Sadoveanu”. Aceasta cladire a fost construita de Visarion Puiu, Mitropolitul Bucovinei, pentru a avea o resedinta langa Manastirea Neamt.
La solicitarea Comitetului de Stat pentru Cultura si Arta – Bucuresti, in anul 1964, resedinta Mitropolitului Visarion Puiu devine „Muzeul Mihail Sadoveanu”. Dupa reabilitarea canonica a Mitropolitului Visarion Puiu de catre Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane (1990), Manastirea Neamt a facut demersurile necesare pentru recuperarea acestui imobil, iar in anul 1997 casa a revenit in proprietatea manastirii, iar cu binecuvantarea I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei a primit denumirea de „Casa Memoriala Visarion Puiu si Muzeul Mihail Sadoveanu”, facandu-se astfel o reparatie morala a celui ce a fost obligat sa paraseasca tara.
Dupa instaurarea regimului comunist in anul 1944, Visarion Puiu este nevoit sa ia drumul pribegiei si moare in Franta la 10 august 1964, fiind inmormantat in cimitirul Montparnasse din Paris.
In interiorul casei pe langa muzeul memorial dedicat lui Sadoveanu s-a organizat si o ampla expozitie foto-documentara, tiparituri si obiecte care au apartinut acestui mare om de cultura care a fost Mitropolitul Visarion Puiu.